despre complimente si multumesc-uri

In interactiunile dintre noi oferim si primim complimente si multumire.
Oamenii sunt destul de bucurosi sa faca complimente altora, la fel e si cu aratarea recunostintei sau „multumescul” de toate zilele.
In schimb, cand e vorba ca oamenii sa primeasca complimente directe, se fâstâcesc, se înroșesc, se codesc să și le asume si dovedesc o pudoare si-o modestie brusca (in raport cu natura interactiunii). Ca si cum ar spune „vai mi-e rusine si intru-n pamant, cum sa spui ca-s frumoasa sau sa-mi zici ca sunt minunata?!?….nu, nu n-are cum sa fie adevarat!” Si raspunsul este „of (rosind) si prostindu-se la față precum copilul de 4 ani, ei, da, nu-s chiar asa frumoasa, esti dumneata prea draguta”.
Sau
-„multumesc pentru ceea ce ai facut pentru mine”!
-„aaa, pentru putin, n-a fost mare lucru. N-am facut cine stie ce!”

Refuzul unui compliment e deseori o problema de stima de sine, o dovada a nepriceperii asumarii unui cadou.
Refuzul unui „mulțumesc” este deasemenea o dovada de lipsa de evaluare corecta, nesiguranta cu privire la sine. E deasemenea si o minimalizare a celui care iti dă recunostinta lui si multumescul de rigoare. Ba, mai mult unii devin suspiciosi cand primesc laude sau recunostinta, excluzand ipoteza ca ei ar merita ceva plus ca celalalt ar fi capabil sa fie sincer si recunoscator.
Suspiciunea la primirea unei laude e destul de trista. Cu exceptia in care avem de-a face cu un manipulator sau pupincurist de ocazie care ar vrea sa se puna bine cu noi prin a ne imblanzi. Si de frica acestor manipulatori fara scrupule, oamenii, „evitand sa fie luati de prosti”, nu mai stiu sa primeasca un compliment sau un buchet de flori cu prestanta.

Ca psiholog, va zic ca oportunitatile pe care le reprezinta laudele, complimentele, multumescurile si florile sunt ocazii minunate de comunicare, adica sa ne deschidem cu gratie si sa privim in ochii celuilalt si sa ne potrivim inimile sa ne bata la unison, pentru o secunda, dupa care ne putem inchide sau semi-inchide la loc.
Exersati treaba asta ca e gratis si oricum face bine la suflet: se tranzactioneaza zambete, se însoresc relatiile cu colegii si prietenii.
Cu cat constientizati si faceti asta, cu atat va cresteti stima de sine. Si mai mult, puteti face mici pacturi cu colegi sau prieteni sa va complimentati reciproc ca sa va expuneti des acestei stari de-o secunda in care va conectati, va deschideti, primiti si dati in schimb.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.