Vreau sa scriu o postare despre mine, despre ceva ce m-a enervat, despre complicatiile inutile dar inevitabile pe care fb ni le poate baga pe gat. Scriind voi trece prin toata povestea din nou si la final voi fi fi procesat tot, ca sa ma linistesc. De ce fac asta? pentru ca-mi port de grija.
Si apropo, de cate ori scriu o postare despre cum m-a enervat ceva, va rog nu-mi mai spuneti sa nu pun la suflet sau sa nu bag in seama. Stiu ca sunt sfaturi date cu drag dar :
-cand scriu despre ceva ce m-a enervat deja enervarea s-a produs inainte sa-mi scrie cel ce-mi da sfatul
-nu vreau sa fiu de lemn sa nu ma enervez, chiar daca dupa aceea muncesc sa-mi repar starea
-faptul ca scriu o postare despre ceva enervant, nu-mi face mai rau asa cum unii presupun, ba e chiar eliberator pentru ca am sentimentul ca o impart cu cineva
-pe principiul „eu cand vreau sa fluier, fluier” si eu cand vreau sa ma enervez, bang (e foarte usor) m-am si enervat :))
Deasemenea, n-as vrea sa se faca speculatii sau discutii de critica de dragul criticii.
Dar hai sa incep odata ca par ca ma-nvart in jurul cozii.
Stiti ca scriu cazuri (protejate!). Aseara la unul din cazuri unde anuntasem ca e in lucru, cineva a scris despre un alt caz (fara asemanare cu cel scris de mine) in termeni fatali precum si ca pacientul a murit si tristetea si oboseala din jurul mortii aceluia (rip cine o fi fost). Cum se-ntampla, altcineva a mai scris ceva trist sub persoana aia si se facuse un ciorchine deprimant. Pe la ora 12 azi noapte inainte sa las pleoapele pe ochi, vad acest coment cu sub-comentarii, ma incrunt stau sa ma gandesc putin si dau delete. Daca n-ar fi fost asa tarziu as fi intrat sa le zic persoanelor ca fac asta si sa motivez.
Am mai sters comentarii critice de sub postari despre persoane in lucru. Nu ma enervez, ma gandesc ca am postarile publice, ca asta inseamna sa fie postarea catre tot ce misca pe planeta si ca pe planeta misca multi in diverse stadii. Dar decat sa le tin limitate, mai bine le tin libere (postarile) si le curat eu ici colo daca e sa protejez vulnerabilitatea cuiva. Asa gandesc eu pe zona asta.
Bun, asa am facut si-aseara. Am sters. Dimineată, am gasit inbox observatia de la persoana careia i-am sters „am vazut ca te-a deranjat commentariul meu”.
I-am raspuns ca nu m-a deranjat pe mine ci ca, in protectia celui despre care am scris, am considerat ca trebuie sters.
Ăsta era un punct bun pentru acea persoana de a se comuta pe diverse alte directii de discutie, fie acceptare, fie compasiune, fie sa zica ok fiecare cu parerile lui. Dar nu, persoana a inceput sa scrie mult spunandu-mi cat de potrivit e ca bolnavii sa urle sa infrunte moartea. Da, asa o fi, dar nu amestecam lucrurile, conotatia si functia postarii mele e setata de mine pentru acea personana si nu pot deraia si schimba sensul ca vrea altcineva. I-am cerut sa nu incerce sa-mi schimbe parerea si am facut observatia ca vrea sa castige discutia. Persoana a scris si mi-a stricat starea, i-am spus. I-am spus ca sunt abia trezita si ca meditam, ceea ce chiar faceam, imi treceam in revista ce am de facut azi si imi examinam corpul si gandurile. M-a obligat sa particip la niste idei de care nu aveam chef si i-am spus.
O respect pe acea persoana si mi-e draga, foarte draga dar nu a simtit momentul, m-a invadat. Dupa care mi-a scris cel mai urat lucru ; ca n-o sa mai scrie pe pagina mea niciodata. Ei, asta chiar m-a mahnit pentru ca toata discutia noastra a fost in jurul unui singur amanunt si ca sa te duci sa extinzi la toata relatia noastra, asta m-a suparat de-a binelea. Pentru ca este o tipa foarte misto si daca una ca ea face din tantar armasar, ce naiba sa mai astept de la altii? Mi s-a parut egoism si proiectie , ca m-a folosit sa-si exercite o frustrare si ca nu ma respecta, apoi ma mai si ameninta ca nu va mai comenta…niciodata.
Ah, da? Poate te ajut eu cu un block sa nu ma mai vezi niciodata, sau poate o faci tu prima.
Acest tratament il merit si eu daca fac cuiva vreodata asa ceva. Daca ma prindeti ca intru in chat si fara sa va intreb daca puteti vorbi va turui negativisme care au valoare, dar n-au valoare de intrebuintare in discutie, injurati-ma si puneti-ma la punct. Dupa cum vedeti nu umblu cu standarde duble.
Furia mea vine din ideea ca s-a folosit de relatia noastra sa-mi scrie in privat si ca mi-a incalcat dreptul de a face ce vreau cu timpul meu si cu opiniile mele.
Pe de alta parte, ea nu e un superom ci un om si uitam uneori de toate regulile, ca-s multe rau ale naibii. Uitam furati de seductia unei teme, uitam de poiltete, de empatie, de momentul potrivit, de fair play, de principii care mai de care. Mereu suntem licitati de diversi stimuli care ne fura atentia total si ne transforma in caraghiosi vehementi.
Imi vine sa zic ca aceasta persoana a gresit, greseala fiind doar din punctul meu de vedere, ea a fost tot timpul bineintentionata , doar ca i-a scapat empatia si nu a realizat ca n-o are, mai ales in scris.
De cate ori dracu n-oi fi facut si eu asta?? Cred ca am facut-o des, plus datile in care-am facut-o si nici nu stiu. Asa ca….pot sa las sa treaca.
Vedeti? asa-mi procesez eu supararile, analizand si aducand in analiza idei valabile cu pondere si greutate care contrabalanseaza supararea, dar intr-un filigran al ideilor, adica le strecor fin si subtil nu fleoșc si gata. Finut si cu rabdare. la capatul acestui proces de constiinta, in care-am adus idei salvatoare, pot accepta ce-a facut acea persoana fara sa mai am resentimente. Am mare nevoie sa am mintea limpede cand fac sedintele si nu pot lasa stari din astea sa-mi polueze starea. Fiecare om care vine la mine la sedinta are dreptul sa ma gaseasca fresh si lucida, nu suparata de altul mai inainte. Nu voi da block acelei persoane, nu raman cu suparare pe ea, o trec la capitolul „interactiuni neintentionat proaste din fb”.