Circula un film cu un copil batut de 3 mame ale altor copii pe holul unei scoli din Constanta. Reiese ca cel batut era vazut ca un „copil problema” si ca la randu-i agresa copiii. Cel putin asa reiese din cum am citit eu in articolul din ziar. Se subintelege ca „copilul problema” era o problema a clasei unde era copilul si ca parintii si copiii se asteptasera „sa se rezolve”.
Nu vreau sa vorbesc despre caz ci despre elementele de baza ale cazului. In scoli sunt urmatoarele aspecte:
-copiii sunt agitati, agresivi, ostili in pauze si unii din ei ii terorizeaza pe altii iar ceilalti fie sunt martori fie se ascund si se prefac ca nu vad
-majoritatea orelor sunt tinute cu greu pentru ca elevii fac galagie, se foiesc, deranjeaza si se folosesc de orice moment de neatentie a profesorului ca sa fure puterea de la profesor si sa atraga atentia. In fiecare clasa sunt 2-3 bufoni si 2-3 smecheri ostili carora nu le e teama de nimeni
-profesorii fie sunt duri si fermi ca sa controleze clasa, fie elevii „li se suie in cap”
-parintii sunt nemultumiti, multi se aduna grupuri si barfesc profesorii dar cand se intalnesc la sedinte cu parintii au prune in gura. sau vorbeste un parinte si ceilalti tac malc
-parintii au doleante contrarii si foarte diferite, unii vor carte multa si duritate altii vor indulgenta si carte mai putina, pe altii ii doare in fund. Cei care au doleante au si asteptari colaterale foarte mari de la profesori.
-daca nu exista psiholog scolar e idolatrizat „ah, cat de bun ar fi un psiholog scolar ”
-daca exista, toata lumea trage de el. Psihologul scolar are atat de multe hartii de facut ca daca normezi timpul de concepere a hartiilor si al actiunilor obligatorii sau liber/impuse ar trebui sa stea 20 de ore la scoala. De la psihologul scolar toata lumea asteapta multe dar putini colaboreaza cu el. Stiu ca omul sfinteste locul si cred ca sunt si situatii unde lucrurile stau mai bine, dar in majoritatea situatiilor e cam jale sau lucrurile sunt la nivelul „ca si cum”.
-directorii de scoli (dupa parerea mea) sunt ezitanti sa-si asume fermitatea reala crearii unui climat. Nu mai stiu daca mai sunt numiti politic sau nu, dar daca inca sunt……vai de capul nostru, se explica multe. A fi numit politic nu echivaleaza obligatoriu cu ipocrizia, diletantismul sau neprofesionalismul si sper sa fie o alegere avantajoasa pentru copii in cele mai multe cazuri. Subiectul asta il reiau, am multe de zis pe tema asta.