Psihoterapeutul e omul care are nevoie de dezvoltare personala si centrare. Psihoterapeutul are in primul rand grija de el insusi ca apoi sa faca fata varietatii de traume, cazuri, oameni in suferinta. Psihoterapeutul trebuie sa ramana acelasi om indiferent cu cine interfereaza. Psihoterapeutul e intr-un proces de „neuroplasticitate”, de fapt „clientoplasticitate” de fapt „personalitatoplasticitate” un proces in care psihoterapeutul se schimba fara sa se schimbe de la interactiunile cu clientii. Fiecare client il impacteaza dar nu-l schimba. Cu fiecare client ramane acelasi dar devine mai puternic. Pentru ca nu trebuie sa ducă efectul sedintei cu un client catre celalalt client. Dupa fiecare client, psihoterapeutul trebuie sa se reintoarca la sine.
Cam multi de „trebuie” dar pe aceasta tema chiar trebuie.