Există o categorie destul de mărișoară de adolescenți și tineri care au în comun pasiunea pentru animeuri. De fapt o obsesie si o dependență de animeuri.
Ei sunt în relație strânsă cu animeurile pentru ca au reușit sa plaseze animeurile de așa fel încât “lumea animeurilor” ține loc de socializare, prieteni, referențiale.
Animeurile, sunt specii la intersecția dintre desene animate și filme. Sunt o verigă de tranzit între copilărie si adolescență, o poposire între copilărie și adolescență, între lumea reală si introversia lor, un fel de lume fictivă pe care ei au convenit sa se prefacă ca e reală.
Pe șleau, unii copii sau adolescenți au ajuns sa înlocuiască și sa substituie socializarea cu animeurile. Unii din ei își urăsc colegii cu popularitate (dar nu le place sa se gândească la asta) și pretind ca nu le pasa și “își văd de ale lor” adică stau cu animeurile in concubinaj emoțional.
Habar n avem noi ăștia ne-animatii ce teme sunt tratate in animee si câtă educație e acolo. Știți de ce? Pentru ca fiind o sursa externă, filmul anime este adus ca un obiect neostil de către copil în camera lui safe, astfel încât copilul se deschide fascinat in singurătatea lui, se deschide fără sa realizeze ca face asta si se lasă influențat de fluxul de triggeri din film, astfel încât el absoarbe și internalizeaza biasand sau nu, ce vine de acolo.
Animeurile sunt desene animate cu copii, adulti, animale, demoni si alte entități. Animeurile arată ca siluetele pe care ni le reprezentăm in imaginație, asupra cărora putem opera (sa i facem mai înalți, mai tineri, mai frumoși).
Unii copii reușesc sa și tina animeurile bine păzite de părinți și și țin relația bună, la alții se întâmplă faptul ca animeul ajunge țapul ispășitor si părintele ajunge sa urască animeul si duce muncă cu copilul sa se lase de animeuri, fără sa știe cât de periculos e.
Dacă adolescentul e un border fără prieteni sau un antisocial si e dependent de animeuri, iar animeurile au funcții multiple ca pârghii de menținerea vieții și ii iei animeurile unui astfel de copil, ii sporești riscul ăla *.
Dependențele au funcții în viata omului. Mai întâi ne uitam când a apărut, ce funcție a avut la debut si pe parcurs si, cine sau ce poate prelua funcția dacă vrei sa “scapi de dependență”.
La acești copii și tineri, dependenți si pasionați de animeuri nu le luați animeurile până nu înțelegeți de ce au devenit asa și cum puteți înlocui real. E foarte greu sa “scoți animeurile” din viata unui copil care nu socializează pentru ca îl lași fără nimic și se riscă chestii.
Si încă ceva, un părinte care are un copil pasionat de animeuri, dacă are răbdarea pe bune sa vadă și sa înțeleagă animeurile ca sursa de influență a copilului, își poate cunoaște copilul prin înțelegerea animeurilor preferate ale copilului.
Adaug pentru delimitare, nu toți privitorii de animeuri prezintă caracteristicile de mai sus, dar unii, da.
Vezi statistici şi reclame