despre durere

Mă doare o ureche de vreo 2 zile si durerea m-a obligat sa stau sa reflectez. De obicei imi intampin durerile politicos/curios/ingenios si asa am facut si de data asta. Imi place sa cred ca stiu sa tin durerea in șah si ca acceptand imi mai si trece (uneori) fara medicamente. Dar nu sunt vreun guru sa-mi iau durerile ca cu mana si nici nu levitez, asa ca uneori fac ce fac si-mi alin durerea si chiar scap cu abordarea psihologica iar alteori sfantul nurofen face minuni.Si-n timp ce eram intr-o ureche si ma gandeam, de fapt in timp ce asteptam ca nurofenul sa produca efectul scontat, ma gandeam cum vor fi fost oamenii din trecut in raport cu durerea, cand nici nu exista cuvantul medicament. Va dati seama ca si bebelul mic daca se imbolnavea era candidat la zăcere si la revenire naturala prin forte proprii, plus mangaieri ale mamei, un descantec si niste ierburi arse. Va dati seama cum crestea orice om in raport cu durerea? Ca daca te lua (fie ca era gripă, vanataie, migrena sau orice altceva) trebuia sa te pui pe modul de a astepta sa-ti treaca si ca trecea dar trecea lent si greu iar in timpul ăla volens-nolens meditai la ce e viata??Va dati seama ca durerea e oportunitatea care traind-o te face mai rabdator, mai atent sa nu repeti contextul care te imbolnaveste, mai intelept?Urechea mea a trecut in 15 min dupa ce am luat nurofenul. Inainte de nurofen m-a durut incet-sâcâitor apoi mai tare-mai incet alternativ si incepuse sa ma doara cu junghiuri dese. Daca nu luam nurofen insemna sa nu mai citesc ci sa stau cu ochii inchisi si sa meditez la durere sa o accept. Cand n-ai incotro si cauti sa accepti durerea te cam schimbi, devii treptat alt om, mai modest, mai intelept, mai putin drăcos, mai speriat de viata dar mai incantat de ea cand nu ai dureri.Noi am pus-o de o cultura a non-durerilor si-a medicamentelor pentru orice de mult timp, astfel incat azi a avea dureri e o tampenie, o insulta (nu se stie la adresa cui), o indignare, o frica de moarte (ca extensie a durerii) o prostie (in sensul de-a nu lua „nurofenul” si de-a scapa rapid de durere).Azi gasim de neconceput sa stam in dureri daca le avem. Detestam durerea si-o negam , nici nu stam sa ne gandim la ea, de ce, de unde vine, ce vrea sa ne spuna. Nu. Azi avem durere-medic-medicament-diagnostic si punerea sanatatii la rang de viata. „Daca ai sanatate, ai orice iti trebuie”. Cred cu toata taria ca oamenii din trecut erau mai calmi si mai modesti datorita durerilor. Probabil varianta in care de copil trebuia sa înduri durerea si sa astepti pana trece ne dadea alta imunitate si alta ruleta a vietii, care scapa, scapa, care nu, nu. Iata de ce era omul umil in fata vietii si nu-i trebuia mare scop pentru ca insasi a reusi sa invinga toate bolile si durerile si sa ramana in viata era o mare victorie. Care se pierdea pe drum…era comemorat, jelit si trait ca o durere sufleteasca ca orice alta durere. Foarte dur si crunt, nu? Sa nu credeti ca admir sau idolatrizez acel tip de viata pentru ca n-as fi suportat sa am copilul in aceasta cursa „care scapa bine, care nu, asta a fost”. Doar ma intreb cum or fi putut trai stramosii nostri in stravechi. Dar si stiu cum: doar pentru ca nu aveau termen de comparatie, de-aia au putut, nestiind ca se poate si altfel.Pentru ca mintea….e data naibii, cand stie ceva nu se mai poate opri. Zic bine budhistii „de durere nu se poate scapa, dar de suferinta da”. Noi azi scapam de durerea dar de suferinta nu, adica exact invers. Pentru ca durerea e senzoriala si dureaza cat dureaza dar suferinta poate dura la infinit, suferinta fiind aoleul si indignarea egoului ca a fost in durere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.