Am facut azi o sedinta c-o tanara care „s-a pus pe picioare” si nu mai vine saptamanal ci la 3 saptamani. A venit la cabinet in urma cu un an „adusa pe sus” de familie si „trimisa expres” de psihiatru. Nu-i simplu sa legi o relatie cu o tanara care numai de psihoterapie nu-i ardea si care, dupa o suita buna de evenimente tip border s-a trezit față-n-față cu mine si cu linistea din cabinet. A plâns, s-a vaitat ca nu „o va scoate la capăt”, ca nu e buna de nimic, ca nu-i ies lucrurile, că mama, că tata, că of viata ce grea e. A tinut jurnal, a pierdut jurnalul, si-a inceput altul si apoi altul. si-a luat notite, a pus in practica lucruri, de altele a uitat. Azi, vine gratioasa si intreband-o cum i-au fost zilele s-a alintat si-a zis „bine! mi-am luat examenele, m-am mai suparat dar putin, sunt ok”. -iti amintesti ce ziceai in ianuarie 2019 despre tot anul 2019? -oh, da. Ca n-o sa fac față, ca nu pot…-pana la urma cum crezi c-ai facut față?-nu stiu exact!-de fapt, care crezi ca a fost cea mai importanta forță care te-a tinut pe linia de a te restabili?S-a gandit putin si a dat un raspuns excelent:-faptul ca am vrut sa-mi revin. Ca m-am straduit sa fac cat pot. Ca mi-am invins perfectionismul cu privire la invatat. Că am invatat sa ma „intorc” din viitor catre ziua prezentă si sa ma straduiesc sa fac ce pot eu in ziua in care sunt. E greu tare sa faci asta, nu pentru ca e greu ci pentru ca atunci cand esti varză toate par grele si nu stii cu ce sa incepi. -nu-i usor sa „treci prin”, sa fii si protagonistul „prostiilor” si martorul lor si cel care raspunde social pentru „prostiile” produse, sa fii si cel care se confrunta cu propriul dezastru pe care-l si traieste dar se si angajeaza sa-l repare. Uite ca tu ai reusit si pentru asta te felicit chiar daca la inceput noi doua nu am produs decat o intentie. Cum-necum intentia si determinismul, sustinerea si vaicareala activa s-au transformat intr-un ceva care a inceput sa functioneze. Aminteste-ti discutia dura pe care-o avuram in vară in sesiune cand zicei ca nu poti invata si cand am descoperit cat-a mai frica era sub plictiseala si depresie. Si cum de la vocea teatral-plangacioasa si fața nemultumita, cum te-ai maturizat in 15 minute explorand si forând in ceea ce numeai tu „nu pot sa invat, nu ma duce capul”.
Vorba lu Shakespeare, „totul e bine cand se termina cu bine”. Ador aceste sedinte bilanț cand slabim cursa eu si clientul meu si ne uitam retrospectiv c-o multumire increzută la fel ca pisica care a scapat la oala cu smantana si-a lins-o toata. Buna-i energia aia de constatare cand te uiti in urma si realizezi in ce cursa cu obstacole te-ai bagat in urma cu-n an si „cum-necum” ai ajuns la liman si la un nivel „normal” de viata functionala, atat cat poate fi viata de functionala.