Din procesele mele de conștiință

Toata viata mea am invatat numai ce mi-a placut si ce mi s-a parut interesant, ce nu, am zvarlit nemilos.
Totusi am avut examene la care am fost nevoita sa invat conformist si lucruri care nu-mi plac.
Pentru mine, unul din cele mai grele lucruri e sa ma oblig pe mine sa fac ceva ce nu vreau sa fac. Am reusit sa ma oblig, ca urmare a unor procese de constiinta crude si dure cand m-am certat eu cu mine, acuzandu-ma de tradare si de interese. M-am plans eu mie de nevoia de a fi in lume si in randul lumii, m-am justificat sincer cu interes lumesc in timp ce, partea cealalta zicea „aha, si mai zici ca altii cheltuiesc energie pe imagine si pe a fi in randul lumii”. M-am certat mult cu mine, rugandu-ma de mine sa cedez, sa ma indur, sa ma cobor sa ma prostituez in raport cu demnitatea crezului meu in mine si sa invat ce considera altii ca trebuie sa stiu.
Inauntrul turnului meu de fildes, mereu aduc in discutie ce dau lumii, dupa ce am luat de la lume multe valori. Ăsta e un argument care mereu ma indupleca sa ma fac obedienta in raport cu normele lumii in care traiesc, care buna-rea e lumea in care vietuiesc.
Si din genul asta de procese de constiinta, las garda jos si invat si memorez clasificari, date, teorii si alte chesti…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.