Am citit articolul unui psihiatru român despre sănătatea mintala a românilor si ma gândeam, asa cum ma gândesc des la mintea noastră colectivă dar si individuală, cat de prost am fost educați si modelați social.
Practic vorbind, educația noastră sociala e cea a “bunului simț ” care presupune inhibiția curiozității, curajului, a sexualității, a emoțiilor adecvate sau nu, etc. In efect, ne alegem cu rezultatele secundare ale inhibiției adica cu exhibiția a tot ce nu mai poate fi tinut inhibat. Rușinea si vinovăția sunt amărâtele mecanisme cu care inhibăm, atat de mult ca nici nu mai stim sigur cine suntem.
Suntem o țară varză in care traiesc concomitent oameni conectați, deconectați, inhibati, exhibati, închiși, retrași, o șaormă giganta de oameni neliniștiți care si caută pacea si liniștea in mod mintal, inhibandu si emoțiile. Uite ca se poate trăi si așa, dar cu ce preț? Cel al știrilor alarmante. Ce putem face? Sa respiram si sa ne setam intentiile sa fim cat putem de buni si sa ne pese unii de alții.
P.S. Nu e nimic rau in bunul simț, el in varianta buna este o invitatie la empatie. In varianta superficiala este “stai impersonal si inhiba tot ce e mai delicat in tine, nu fi cum esti ci cum cere țara “.