Dupa ce-am trait intr-o enclava in care eram toti la fel (mancam la fel, invatam la fel, ne luam cafteala la fel, ne uitam 2 ore pe zi la tv la fel) am devenit fiecare altfel dupa ce-am iesit din enclavă. Pestrițeala de familii care s-a pornit dupa revolutie e fireasca prin unicitatea oamenilor, prin dreptul lor de-a fi cum vor in casele lor dar si nefireasca atata timp cat familiile au stat „contractate” inhibandu-si toate cele ca dupa revolutie sa-si exhibe toate cele. Astfel „câte bordeie, atâtea obicee” a devenit peisajul nostru drag, context in care s-au intamplat urmatoarele:-„școala” in unele case a devenit altar, in altele bau-bau, in altele pomul lăudat, pașaport pentru o viață mai bună, vitrina competenței părinților etc Fiecare copil a intrat in scoala cu atitudinea cultivata deja din ceea ce au lăsat parintii sa fie scoala de dinainte de a intra copilul in clasa zero. Unii cu respect, altii cu nevoie de atentie, altii confundand-o cu orice altceva etc-unii copii stiu sa citeasca, sa scrie, sa faca probleme, sa rezolve ecuatii, sa scrie eseuri, sa …etc in timp ce altii sunt tabula rasa. Va dati seama ce diferente , ce frictiuni, ce tensiuni in banci.-unii copii au cortexul prefrontal dezvoltat care sa permita operarea cu reprezentari (necesara adunarii si scaderii din minte) cat si pentru dictare, altii nu au ÎNCĂ dezvoltata aceasta functie si insista pe tocit si invatare mecanica (care se va prabusi in clasele 4-5). -diversitatea de culturi de familie nu e bine gestionata de gradinita adica mica socializare cu copii foarte diferiti dpdv al culorii pielii (!), al banilor, al exigentei parintilor, al hobbyurilor etc -pedagogii din scoala sunt de toate varstele si de toate vocatiile. De la vocatia pura in care cadrul didactic iubeste copilul, iubeste ce face la scoala si atrage gratia divina in clasa si lucrurile curg si functioneaza, pana la nepoatele „domnisoarei Cucu” sau „nepotii domnului Vucea”. Caci, ce mai incoace-si-n colo inca exista dascali care invata copiii ca sa invete si nu reusesc sa iasa din „scopul scuza mijloacele”. -inca sunt pedagogi care au furci caudine prin care trec zi de zi copiii si le cultiva sindromul dunning kruger, fie ca-s prosti, fie ca-s superiori celor care nu invata. Inca sunt pedagogi suspicionati de parinti ca trag de copii pentru salariul lor de merit si pentru ca in fisa de evaluare a clasei sa dea bine. -nu uitati, bataia a fost instrumentul gratis si infailibil al tuturor timpurilor, pana s-a scos in afara legii. Bataia rezolva aproape tot: nivela comportamentele, potolea impulsurile, rezolva certurile, imbufnarile si alte talenete pe care le faceau copiii. (ca asta a produs milioane de somatizari si alte boli asta e alta treaba….).-bataia ca incidenta si eficienta nu a fost inlocuita de nimic la fel de precis si eficient. De aceea s-a trecut de la inhibiteie la exhibitie. La lipsa de autoritate. Caci, doamne, cat de usor „cresti” un copil pe care sa-l bati din cand in cand si el sa te asculte si sa te respecte la schimb!! Si ia obtine acelasi „respect” pe care l-ai obtine cu bataia, dar cu puterea cuvantului si-a propriului exemplu. Stiti ce zic, nu?-prea multa si inutila materie. Prea multe lucruri de invatat pe de rost. Prea neinteresante lucruri. Prea putine informatii practice pentru copil. Prea multe teme. Programa imbacsita. Autori de manuale care par rupti de realitate sau nu au copii. Parinti nemultumiti, profesori nemultumiti, copii speriati si cocosati de scoala. -In atare context, cand, unde si cum sa mai aiba copilul timp si spatiu de a se opri sa treaca prin el insusi idei din manual si sa zica „asta imi place, asta nu-mi place, asta nu ma intereseaza, asta ma intereseaza mult”. Caci aici e esenta in aceasta fază care nu se atinge nicicum daca copilul invata prea mult, cu frica pedepsei, cu responsabilitatea de-a nu-si face parintii de rusine, cu teama prostiei etc
Si in contextul descris mai sus „copilul” e cel care suporta toate cele si care ne reflecta inapoi ceea ce i-am daruit. Daca aveti argumente contra celor ce-am insirat mai sus (si iau in calcul ca e posibil sa-mi fi scapat multe demne de mentionat), contraziceti-ma.