despre celebritate

Cum a fost Michael Jackson la timpul lui! Cat am putut canta Billy Jean si cat m-am mai straduit sa pășesc moon walk. Ce om si ce destin. Cum o fi sa fii om dăruit și genial și sa poti exista in celebritate? Dar asa la modul total cum era Michael, sa vezi fanii ca te alearga peste tot, sa vezi lumea aia la concerte care urlă si te aclama. 
Orice om celebru nu stie ca e celebru pana nu-l fac oamenii asa. Că, na, omul la inceput se straduieste sa placa si place si apoi reactia oamenilor creste si omul care devine celebru suporta niste modificari si transformari de sine si de perceptie a lumii si a valorii personale. Cine sunt eu? Cine sa fiu eu daca nu cine imi spui tu ca sunt, plus reactia mea la cine imi spui tu ca sunt. Va dati seama ce carusel, ce se intampla in mintea, egoul, sinele unui om care devine celebru? Ce mutații suporta? Si cum isi autovalideaza omul celebru aceste modificari din mers? Cum te hotarasti sa devii cine devii in contact cu lumea? Acum daca ne uitam la Michael si la ce viata a avut dincolo de scenă, operatiile, drogurile, controversele sexuale si femeile din viata lui ne dam seama ca nici miliardele de dolari si nici milioanele de fani si nici megapublicitatea nu te ajută deep inside daca tu nu existi in groapa marianelor personală. Cate sute de milioane de oameni chiar cred ca de ar fi bogati ar fi fericiti? Oare o reflecta lumea care vrea sa fie bogată la vietile bogatilor? Din pacate lumea inca crede ca bogatia inseamna bani cash si vile, yaht, tunning la corp si la față, bijoouri, relatii, castele din Franta, locuri de cinspe stele, haine unice si multe relatii cu vipuri. Ah si-am uitat buncărul antiatomic si eventual elicopterul si cateva tablouri celebre. 
Ma intreb Michael nu si-o fi gasit vreun consilier, terapeut care sa-l deschida catre cer si catre lume si catre sine insusi? O fi gasit si Michael o fi fost absent, sau n-o fi cautat si gasit deloc? Michael imi gadila putin scenariul de salvator, adica mi-ar fi placut sa lucrez cu el, zau. Si nu l-as fi salvat dar l-as fi facut sa se intrebe sa isi raspunda si sa-si accepte raspunsurile. Oare ce melodie ar fi compus dupa acceptarea de sine?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.