despre dificultatea de-a lua decizii

      No Comments on despre dificultatea de-a lua decizii

Nu invatam niciodata sa renuntam la ceva. Stim sa pastram, dar sa renuntam, nu.

Viata ne invata de fapt sa pierdem, pentru ca pierzand ceva nu mai ai ce sa faci decat sa te resemnezi, sa inlocuiesti, sa treci peste.

A pierde si-a renunta devin similare, chiar daca nu e deloc asa.

Pentru ca orice pierdere e grea, fie ca pierzi portofelul, fie ca iti moare cineva drag, fie ca pierzi un examen suferi crunt. Si ceea ce „invatam” din pierderi este sa evitam suferinta pierderii. Asta pentru ca ne identificam cu obiectele si cu oamenii din relatii si pierderea e simtita ca si cand o bucata din noi s-a dus pe apa sambetei.

De aceea luam decizii importante greu, pentru ca o decizie se bazeaza pe renuntarea la ceea ce ai si asumarea a ceva nou.

Ce-ar presupune scoala renuntarii? Sa ai ceva functional si sa decizi sa nu mai folosesti acel ceva, fie sa abandonezi sau arunci acel ceva fie sa-l daruiesti altcuiva. Gen, am niste rujuri si renunt la unul si-l daruiesc cuiva cui il place. Sau, am prea multi adidasi si renunt la cativa doar pentru ca am prea multi. nici la vechituri nu renuntam decat greu. Pana si hainele neimbracate un an, nu ne induram sa le dam, le mai tinem si le dam cand se demodeaza sau se ingalbenesc. (eu am invatat greu sa dau hainele imediat ce ma prind ca le-am cumparat degeaba si sa nu le mai stochez si sa le dau dupa 3 ani de nepurtare…dar sunt doar haine si tot e greu).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *