despre puterea iubirii

      Niciun comentariu la despre puterea iubirii

Cineva mi-a pus o intrebare, sau mai degraba a cerut o explicatie, adica de ce ar fi atat de mare putere in aceste cuvinte. Eu am facut doar observatia ca nu se spune „te iubesc” si multi oameni au facut comentarii cum ca le-a fost spus, sau ca nu le-a fost spus, subintelegandu-se ca este important te iubesc-ul. Acum ar trebui sa ne lamurim de ce este important, sau care este puterea iubirii. Pentru ca, e clar ca, daca exista iubire si ea se declara ne este bine, iar in absenta iubirii nu e ok.
Deci, care e puterea iubirii?
Grea intrebare, pentru ca simtim raspunsul dar e greu sa-l punem in cuvinte. Stiu ca aici, in acest punct multi ar putea spune ca nu e nevoie sa stim ci sa simtim si sa manifestam si atat. Si cu toate astea, daca e sa ma gandesc sa extrag din experientă ceea ce am constatat empatic, imi vin in minte momentele copilului cu parintii si anume ipostaze din relatia de crestere a copilului cand il tii in brate, cand ii vorbesti copilului, cand il imbraci, ii dai o jucarie, cand ii explici ceva. Dar nu ma opresc la copil, ci imi vin in minte si momente cand copilul creste si e martor, cand copilul e adolescent si minte sau face greseli si evita contactul. Deci te iubesc e contact cu constienta contactului.
Te iubescul se exprima prin contact partial sau total. Te iubescul cu contact total presupune apropiere corporala, ochi in ochi, vorbe cu voce curata si limpede, emotii modulate in voce. Acest contact este pentru copil o oglinda in care copilul se valideaza, se vede/simte/percepe pe sine si creste constient, cresterea constienta fiind varianta optima de crestere si evolutie. Copilul astfel oglindit isi constientizeaza nevoile pe ale lui separate de ale celuilalt si nu mai exista dependenta de adultul care il creste. Adica ce fel de dependenta? Stiu ca teoretizez acum, dar nu am alta modalitate de a ma lamuri. Sa „luam” un copil de 2 ani speriat de niste umbre pe perete care plange, nefacandu-se inteles.
Mama intrerupe treaba il ia in brate, il pupa, il alinta si ii arata jucariile. Copilul gesticuleaza si arata speriat nonverbal la bau bau. Mama, bagatelizeaza si crede ca e de la desene animate si il indeamna sa intre in contact cu ea, ea ignorand starea lui (pentru ca nu o poate citi starea, sau ca habar nu are de asa ceva) iar in contact cu ea, mama are mimica vesela, il gadila. Copilul are o stare cețoasă, ii e teama de ceva anume dar teama lui nu are invitatia exterioara de la mama si nici aprobarea sa fie exprimata ca o nevoie de securizare. Drept urmare, copilul este pacalit sau manipulat sau deturnat sa ignore ce simte si sa ia din afara lui de la mamă ce ii oferă mama. Astfel, contextul de contact de relatie il face pe copil obligat (neavand alta optiune) sa se multumeasca cu ce ii da mama. Anxietatea este starea copilului cu care isi impacheteaza trairile, starea care nu o intelege pentru ca e mic, nu e validata de mama pentru ca mama nu o intelege, deci starea e suspendata la nivel de discomfort ambiguu. E o stare la care el nu are acces desi e interna si traita si in cele din urma copilul urmeaza calea pe care i-o propune mama. Tot mama, (in alta situatie) ii propune frica (gen contaminare cu microbi sau chimicale) in situatii considerate de mamă periculoase dar nu si de el (baga ceva murdar in gura). Si in acest caz, copilul imprumuta si traieste ceea ce ii propune mama, chiar daca nu intelege. Si aceasta varianta tot anxietate se cheama.
Iubirea ar fi starea de conștiență de tine si de celalalt care are totodata efectul de a fi sustinut asa cum esti tu de catre celalalt, care te accepta, iti zambeste, adica pleca de la tine flux de conectare catre celalalt si celalalt nu-ti inhață, nu-ti confinsca, nu-ti modifica fluxul ci ti-l da inapoi mai puternic, te face constient de tine insuti.
A iubi si-a fi iubit reciproc si simultan este o stare psihologica de existenta, stare din care te poti exprima prin actiuni. Iubirea fiind baza lui „a fi”, iar „a fi” a genera actiunile derivate: a face, a cunoaste, a te juca, a crea, samd pentru a putea trai.
Ideea e cam asa, ca existenta noastra poate avea loc in multe variante dar, varianta optima presupune sa stim ca suntem in primul rand biologici (deci trebuie sa ne intelegem biosul si sa-i respectam legitatile), fiinte de relatie (si aici avem nevoie de te iubesc sa ne putem desprinde din dependenta , adica influenta celorlalti precum si de joc si creatie), fiinte sociale ( aici avem nevoie de respectarea legilor sociale de interactiune si avem nevoie de te iubesc) si fiinte spirituale ( sa ne desavarsim unicitatea si sa ne descoperim propriile legi. Aici avem nevoie sa ne iubim pe noi.).
In absenta iubirii orice om este la nivel biologic, chiar si social dar cu nevoi biologice, prezenta iubirii ne ridica la nivel psihic si constient dandu-ne sansa sa avem liber arbitru precum si discernamantul folosirii liberului arbitru in slalom printre nevoi biologice si rigori sociale. Iubirea ne valideaza existenta psihologica si spirituala, absenta ei ne tine in dependența de a fi validati de ceilalti. Prezenta iubirii reale ne daruieste baza de a trai constient si de a ne cheltui potentialul de viata unic in mod unic. Iubirea e constiinta de-a sti „pe ce lume esti atat tu cat si ceilalti”. Iubirea de la ceilalti sau macar de la mama e conditia necesara de a invata sa te iubesti pe sine. Abia atunci iubirea celorlalti nu mai e vitala ci este un dar si un bonus fara de care se poate trai, dar a trai frumos presupune sa tranzactionam iubire intr-o economie relationala in care respiram aer sa putem trai corporal si iubire sa putem trai psihologic si relational.
Complicat rau de explicat desi adevarul iubirii il avem toti in noi, e greu de explicat in cuvinte sursa iubirii, anatomia si patologia ei care incepe cu miciuna, dependenta, falsul si absenta (adica singuratatea).

Postarea este scrisa din pornirea de-a explica in ce consta forta iubirii si am lasat sa pun in cuvinte ce mintea-mi mi-a fluxuit. Posibil sa fie exprimari limitate sau stangace, dar sunt numai idei stand up care-mi apartin si atat, azi. Maine, poate mai imi vin si altele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.